Contribuția multilaterală a sectorului industrial pentru economiile moderne este crucială, iar aspectul inovațional al acestuia, prin aplicarea deopotrivă a tehnologiilor de nivel mediu și înalt în diverse ramuri industriale, oferă o importantă valoare adăugată sistemului economic per ansamblu. Respectiv, buna operaționalitate a unui sector industrial, ca de-altfel a celorlalte ramuri ale economiei, prezumă o ghidare adecvată și relevantă fundamentată pe un program unic de politici în domeniu. Lipsa unui document unic de program în domeniul industrial, bine structurat potrivit unor obiective și scopuri specifice, a constituit motivul elaborării Strategiei națională de industrializare a țării până în anul 2030. Ultimul document de politici în domeniul industriei a fost „Strategia de dezvoltare a industriei pentru perioada de până în anul 2015” (HG nr.1149 din 05.10.2006). După finalizarea perioadei de realizare a acestuia, au fost în vigoare un șir de documente strategice sectoriale, care doar tangențial se refereau la dezvoltarea sectorului industrial, cum ar fi documentele de politici sectoriale în domeniile agroindustrial, energeticii, tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, dezvoltării regionale, educației, mediului, transportului, etc., care mai mult sau mai puțin, erau corelate cu dezvoltarea sectorului industrial al economiei naționale.

Totuși, marea majoritate a documentelor strategice și/sau de politici menționate au fost elaborate și aprobate în ani diferiți și prevedeau diverse perioade de realizare, prezentând nivele diferite de implementare și, în mare parte, au avut o contribuție insuficientă la dezvoltarea sectorului industrial și a altor sectoare economice în întregime. În acest context, existența unui document de politici unic privind dezvoltarea industrială a țării era mai mult decât oportună. Respectiv, documentul dat încerca să actualizeze și să interconecteze politicile sectoriale, precum și să schițeze un mecanism de coordonare, implementare, monitorizare și evaluare a acestuia la nivel național. Astfel, având în vedere cele expuse mai sus, dar și ținând cont de faptul că termenul de implementare a Strategiei Naționale de Dezvoltare „Moldova-2020”, precum și a mai multor strategii sectoriale erau limitate la anul 2020, era momentul potrivit pentru elaborarea și aplicarea unei Strategii naționale de industrializare a țării pentru perioada de până în anul 2030.

Viziunea Strategiei consta în crearea unei industrii competitive, bazate pe investiții, sporirea productivității și modernizarea tehnologică, care să plaseze R. Moldova la nivelul mediu al țărilor din regiune. Drept obiectiv general Strategia și-a fixat sporirea competitivității, productivității, ocupării forței de muncă și sofisticării tehnologice în industrie. Acest obiectiv urma a fi atins prin realizarea următoarelor obiective specifice:
• Îmbunătățirea competitivității și mediului de afaceri
• Creșterea investițiilor și volumului de finanțare în sector
• Intensificarea gradului de instruire și ocupare a forței de muncă
• Creșterea nivelului de inovare tehnologică în sectorul industrial